Romanul s-a nascut poet!

Am bucuria de a-l intervieva pe “poetul” nostru local, Mircea Coman…Mi-e greu sa-i fac o introducere pentru ca cine nu-l cunoaste pe Mircea Coman?  Daca locuiti in zona Atlantei, mai mult ca sigur la vreunul din evenimentele festive organizate in comunitatea romanesca, ati avut placerea sa-l auziti pe Mircea recitand din poeziile sale…mereu cu zambetul pe buze, usor ironic, dispus oricand sa-ti citeasca din poeziile sale, sau sa-ti dedice o poezie, Mircea este menestrelul nostru local care-si gaseste inspiratia in viata de toate zilele, in oamenii care-l inconjoara, in evenimentele fie mari, fie mici care transpuse de penita lui devin mai frumoase si isi pierd din banalitate…Poeziile lui Mircea sunt frumoase pentru ca sunt sincere si sunt scrise din suflet!

Mara Circiu: Mircea, o sa te rog sa ne povestesti putin despre tine…

Mircea Coman: Nascut la 9 iunie 1956 in Teleorman, in hotar cu tinuturile Morometilor. Marin Preda-mandria noastra din patriotism local.  L-am cunoscut la o intalnire cu fii satului, prilej cu care am obtinut autograful mult dorit.  Am lucrat destul de multi ani la Centrul de Calcul “Automatica”, Bucuresti intr-un colectiv de exceptie unde pot spune ca m-am format decisiv.  Inceputul formarii a fost in primii ani de liceu in cercul “Amicis cognis” cu dezbateri aprinse in parcul orasului Rosiorii-de-Vede pe cele mai diverse teme.

Mara Circiu: Cum ti s-a parut America in anii de inceput?  Cum o privesti acum?  Regreti ca ai plecat din Romania?

Mircea Coman: Habar nu am ce se intampla in America!  Eu sunt doar un roman incorigibil ce traiesc departe de Romania.  Cunosc doar segmentul de America ce aduce a gulag: de la munca-acasa, naveta eterna, bill-uri pana la moarte, noroc ca putem merge uneori la biserica.  Ma incearca regretul plecarii din Romania, parca era mai multa dreptate acolo.

Mara Circiu: Ce poeti romani si universali admiri?  Pe care dintre ei ii consideri poetii tai de suflet?

Mircea Coman:  Nu citesc poezie romanesca sau universala.  Nu vreau sa fiu influentat de nici un autor sau curent.  Ca unii or fi mai buni sau mai rai, nu prea cred, parerile sunt subiective, nu exista aparate de masura a talentului.  As desfinta meseria de critic de arta.  Fiecare intelege ce vrea cand citeste ceva; cine se incumeta sa dea verdicte, sa clasifice, este total gresit!

Mara Circiu: Traim intr-o lume foarte pragmatica, mai avem nevoie de poezie?  In ce masura omul modern are nevoie de arta, in special de arta poetica?

Mircea Coman:  Traim intr-o lume in care avem nevoie de orice, la o adica se pot face improvizatii!  Poezia nu ai cum sa o inlocuiesti cu altceva!  Avem nevoie si de iluzii…este locul ideal sa le cautam in poezii. Mai mult ca oricand omul are nevoie de arta pentru ca se abrutizeaza pe zi ce trece.  Civilizatia distruge sentimentul, gandirea, firea umana.  Am alergie de internet, de answering machine, de robotizare; vreau sa comunic cu fiinte, nu cu aparate.  Cui ii pasa in ziua de astazi ca de multi ani nu a auzit cantand cucul sau mierla?  Bunicul meu la 95 de ani era preocupat de aceste problem normale.  Doresc sa fiu la fel, sa nu ma indepartez de sensul adevarat al vietii, ne pierdem intr-o goana spre nicaieri.

Mara Circiu: Cand ai inceput sa scrii?  Care a fost prima ta poezie?

Mircea Coman:  Am inceput sa scriu din amuzament.  La venirea in Bucuresti frecventam un cenaclu literar.  Era interesant desi auzeam o multime de aiureli, parca mi-era rusine de urechile mele ca le torturez.  Intr-o zi a venit acolo invitat un mare poet roman care acum nu mai este printre noi.  M-am incumetat sa scriu un fel de parodie la balada “Mesterul Manole” in care salvam femeia.  Asa consideram eu atunci cuprins de primele iubiri ca era un sacrificiu prea mare.  Marele poet a protestat si m-a pus la punct: “Cum indraznesti tu, un nimeni, sa infirmi o balada care a incantat generatii de romani?!”  Am plecat rusinat de acolo, si poezia pentru mine a fost inmormantata.  Cateodata, din greseala, aruncam cate o epigrama de calitate.

Mara Circiu:  Unde iti cauti sursa de inspiratie?  Cine si ce te inspira, Mircea?

Mircea Coman:  Nu exista surse de inspiratie!  Practic poti scrie despre orice, nu exista limite, totul depinde de muza si de starea ta.  M-am reapucat sa scriu la 50 de ani, asa la varsta optima a maturitatii.  Am inceput glumind cum ca:

“Ma bantuie de-o vreme niste ineptii

Ce le numesc impropriu “poezii”;

Dar cum in toate exista o masura,

Unde sa merg? La popa, la psihiatru sau la editura?”

(Parerile au fost impartite, asa ca voi incerca toate alternativele!!)

Mara Circiu: Pe langa poezie, care sunt hobby-urile tale?

Mircea Coman:  Nu prea este vreme de hobby-uri de la o varsta incolo.  Una ca timpul se comprima iar spatiul se dilata si ca lupta zilnica sa supravietuiesti iti absoarbe energia si putinul timp ramas la dispozitie trebuie dramuit cu grija.  Oamenii se mira ca gasesc timp pentru astfel de preocupari si ma considera ciudat.  Eu stiu ca nu sunt dar de fapt nu suntem ce credem noi ca suntem, ci ceea ce cred altii despre noi. Prea rar pot asculta muzica simfonica, dezlega un careu sau juca tenis de camp.

Mara Circiu: Crezi ca destinul tau ar fi fost altul daca nu plecai din tara?

Mircea Coman:  Destinul este batut in cuie chiar daca te muti in Laponia sau in Sahara. Ursitoarele pun stampila pe traseul pe care urmeaza sa-l parcurgi iar omul, sarmanul se duce unde-l cheama soarta.  Una din  poeziile mele preferate este chiar pe tema asta.  Omul in linii mari ramane cam acelasi, se schimba doar mediul in care traieste.  Cred ca frumusetea vietii rezida in imprevizibilul ei, important este sa traiesti frumos.  Important este sa fii fericit, nu sa ai dreptate sau sa descalcesti tainele destinului.

Mara Circiu: Care sunt proiectele tale curente?  Ce planuri de viitor ai?

Mircea Coman:  Planuri de viitor nu-mi fac, vizez doar prezentul-asta este cheia!  Prezentul trece neobservat pe langa noi cand ne facem planuri pentru viitor!  Dorinte as avea…am adunat suficiente poezii sa public un volum de poezii.  Pe urma, lucrez la un roman autobiographic, “In taras prin America”.  Imi doresc sa-i vad pe copiii mei la terminarea colegiului si atunci sacrificiul meu a fost cu folos.  Ma bucur ca traiesc, ca am trecut peste trauma unui accident catastrofal, chiar daca justitia americana mi-a inselat asteptarile.  Poate un avocat roman de buna-credinta citeste aceste randuri; telefonul meu este 770-639-7586.  Incerc sa o ajut pe sotia mea, o femeie de mare calitate morala in lupta ei sa invinga cancerul.  Nu peste multa vreme vom sarbatori nunta de argint; ne luptam pentru sanatatea noastra.

Mara Circiu: O ofranda literara pentru cititorii nostri…

       Ciocarlii

Hai, lumineaza-ma, Isuse!

Deschide robinetul de la vise

Si daca la mine ai sa vii,

Adu un tril de ciocarlii

Putina pace-n-nempacarea mea

Mi-e greu in bezna,

Leaga-ma de-o stea

Sunt neintelesuri nepatrunse

Ce frumuseti de mine sunt ascunse?

Invata-ma ca sa traiesc

Cu neamul asta omenesc

Sunt un oarecare, solicit ajutor

Ca numai cu o moarte sunt dator!

Dar teama mi-e ca prima

Si ultima va fi

Cu multa tacere si fara ciocarlii;

Macar acum sa ma imbat de toate

Iertare, sunt biruit de strambatate!

Oricat m-as curati

In mine rele tot raman,

Iti multumesc ca

M-am nascut roman!

     Joc ascuns

Ce-ascunzi acolo dupa ochii verzi,

Roit-de-albine prin livezi?

Ce-ascunzi acolo in cosita

Mirosul diafan de romanita?

Ce-ascunzi acolo in naframa,

Iubirea vesnica de mama?

Ce-ascunzi acolo dupa gene,

Inselatorul cantec de sirene?

Ce-ascunzi acolo-n inima, raspunde,

Nedeslusitul clipocit de unde?

Ce-ascunzi la tine acolo-n gand,

Sa fie suierat de vant?

Dar ce ascunzi cand imi zambesti,

Finaluri triste de povesti?

Ce-ascunzi acolo dupa lacrimi,

Candoare sau nebiruite patimi?

Ce-ascunzi acolo in batista,

Dorinte de Cenusareasa trista?

Dar ce ascunde sarutarea ta,

In labirinturi sa ma pierzi, ai vrea?

In suflet ce se-ascunde oare?

Iubire, ura sau poate resemnare!

Mara Circiu: La incheirea articolului, ce le doresti cititorilor ziarului nostru?

Mircea Coman:  Pace si buna prietenie intre toti romanii deoarece comunitatea romaneasca de aici este Romania la scara mica!

Mara Circiu: Iti multumesc pentru acest candid interviu, mult succes si cat mai multe poezii, la fel de frumoase ca cele ce le-ai scris pana acum!